Scurt e timpul, vremea trece ca un tren gonind prin halte
Repede se urcă unii, alții triști merg mai departe
Unii se coboară-vale, unde-i soarele apus,
Pe la geamuri ochii multor lăcrimează în ascuns...

Vremea e toamnă târzie, frunze zboară în văzduh
Un bătrân privește-n zare: „Oare unde să mă duc?”
Palmele se văd muncite, fața albă, obosită
Se ridică să coboare, privirea îi pare tristă...

Trenul fuge, dar în zare stația este aproape
Face-un pas și încă unul, tot nu vrea a se desparte
De tot ce credea că are în viața cea grăbită
A muncit clipă de clipă pentru-o viață liniștită

Și acum, la despărțire, își deschide pumnii goi
Tot ce a strâns cu multă trudă, sub picioare-i doar noroi
Sună trenul să coboare, prea târziu își amintește
Că, în goana sa nebună, a uitat cine-l iubește!

Dintr-o dată vede filmul unei vieți ca prafu-n vânt
Cum, pe-atunci, pe când rostea primul lui frumos cuvânt,
Mama i-a vorbit de viață, și de-aceasta, și de-apoi
Ce n-ar da acum să-ntoarcă firul vieții înapoi!

I-a vorbit de mântuire și i-a spus că viața-i scurtă
Și i-a spus că, dacă-n toate de Dumnezeu nu ascultă,
Când la ultima strigare trenul vieții va opri,
Nu va exista salvare, în păcate va muri...

Apoi, rând pe rând, tot filmul i-a trecut prin fața sa...
Când stătea Isus la ușă, la inimă îi bătea
Când era bolnav și nimeni pe brațe nu l-a purtat,
Doar Isus, prin ruga mamei, l-a-ntărit și l-a salvat...

Și, deodată, ochii-n lacrimi strigă parcă fără glas
Ieri Hristos venit-a iarăși lângă om... a stat retras,
Dar, cu glasul Lui Cel blând, l-a chemat la mântuire
A fost ultima strigare, șansa lui la nemurire.

„Nu veni la mine, Doamne, sunt bătrân, am făcut multe.
Cine știe ce m-așteaptă dincolo de-această punte?”
Și acum stă să coboare, cu regrete fel de fel,
Dar cel mai măreț din toate: că nu L-a primit pe El...

După om se-nchide ușa, toată lumea l-a uitat
Doar Isus tot lăcrimează că l-a vrut un om curat
Și, la fel cum toată viața l-a rugat de pocăință,
Și pe tine te așteaptă să-ți schimbi viața prin credință...

N-aștepta, că poate mâine pentru tine nu va fi
Tot în grabă se coboară și bătrâni, dar și copii
Ia-l de mână pe Acela ce te-așteaptă ne-ncetat
Doar cu El, din gara vieții, treci pe malul celălalt.